1
Se afișează postările cu eticheta în tărâmul zmeilor blonzi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta în tărâmul zmeilor blonzi. Afișați toate postările
În mijlocul pădurii întunecose din tărâmul zmeilor blonzi trăiesc trei pitici: Hanorac, Norişor şi Ursuleţ. Eu am bătut la uşă si m-au primit, dar sunt cam suspectoşi şi nu sunt dispuşi întotdeauna să asculte până la capăt ce are de spus piticimea din om.
Asta-i partea cea mai dificilă cu piticia asta internaţională. Treci peste situaţiile dificile de acest gen dacă ştii să te prefaci că piticia e piticie, indiferent de unde vine ea. Dacă nu, îţi dai seama că piticia ta nu e la fel cu cea a altora. Ajungi să o apreciezi cumva pe a lor, dar, mai ales, începi să o iueşti un pic mai mult pe a ta.
Se pare că noul pitic din neamul piticilor internaţionali care a bătut la uşa casei din pădure trage după sine numele de Dor.
Asta-i partea cea mai dificilă cu piticia asta internaţională. Treci peste situaţiile dificile de acest gen dacă ştii să te prefaci că piticia e piticie, indiferent de unde vine ea. Dacă nu, îţi dai seama că piticia ta nu e la fel cu cea a altora. Ajungi să o apreciezi cumva pe a lor, dar, mai ales, începi să o iueşti un pic mai mult pe a ta.
Se pare că noul pitic din neamul piticilor internaţionali care a bătut la uşa casei din pădure trage după sine numele de Dor.
Am început să-mi ajut tălpile să umble cu degetele de la mâini. Le ridic încet de fiecare dată ca să nu se simtă bruscate şi le oblig să meargă. Mă plimb prin meleaguri străine cu oameni noi.
Am început să-mi ajut creierul să umble cu degetele de la mâini. Îmi ridic încet gândurile ca să de îndrepte spre meleaguri arhi-cunoscute din care trebuie să scoată ceva nou.
Degetele de la mâini au fost cele mai active părţi ale trupului meu în ultimele săptămâni. Şi mă tot plimb şi mă tot uit...
Am început să-mi ajut creierul să umble cu degetele de la mâini. Îmi ridic încet gândurile ca să de îndrepte spre meleaguri arhi-cunoscute din care trebuie să scoată ceva nou.
Degetele de la mâini au fost cele mai active părţi ale trupului meu în ultimele săptămâni. Şi mă tot plimb şi mă tot uit...
De câteva zile parcă am ajuns în paradisul stomacului meu. Mă scufund în iaurt, în brânză şi în lapte. Am ajuns într-un tărâm unde lucrurile astea ţi le vând zmei şi zmeoaice cu păr blond şi ochi albaştri.
Pe lângă lapte aici mai curge şi bere din fântâni. Oamenii se plimbă pe alei bine organizate pe două roţi, cu ochii strânşi din cauza că fulgii de zăpadă atacă în continuu şi cu mănuşi, căciuli, fulare care se comportă drept scud în frigul de afară.
Fac îndelungi plimbări printre sute de bicilete şi mă tot uit. Mă uit în stânga, în dreapta, în sus, în jos şi încerc să mă obişnuiesc. E frumos aici...în tărâmul ăsta populat cu zmei blonzi.
P.S: Ar mai fi de spus acum că tărâmul ăsta merită o nouă categorie, aşa că lumea lui va apărea separat în partea din stânga a paginii.
Pe lângă lapte aici mai curge şi bere din fântâni. Oamenii se plimbă pe alei bine organizate pe două roţi, cu ochii strânşi din cauza că fulgii de zăpadă atacă în continuu şi cu mănuşi, căciuli, fulare care se comportă drept scud în frigul de afară.
Fac îndelungi plimbări printre sute de bicilete şi mă tot uit. Mă uit în stânga, în dreapta, în sus, în jos şi încerc să mă obişnuiesc. E frumos aici...în tărâmul ăsta populat cu zmei blonzi.
P.S: Ar mai fi de spus acum că tărâmul ăsta merită o nouă categorie, aşa că lumea lui va apărea separat în partea din stânga a paginii.
blog personal cu țigări, cafea și mărunțișuri
Un produs Blogger.


