korova

În frumosul orăşel cu bolte în care îmi duc anii studenţiei au construit un supermarket cu cărţi. Intri pe un geam şi ieşi din istoria care se prelinge pe fiecare bucăţică din clădirile şi străzile care te înconjoară.

În oraşul ăsta frumos o pietricică adusă în vizită de pe alte meleaguri se va simţi ca un grăunte inutil de nisip care a căzut fără să ştie peste veacuri de ţărână istorică.

E multă lumină albă în supermarket. Neoanele luminează salamurile şi brânzeturile din rafturi. Sunt şi nişte scăunel pe care poţi să te aşezi dacă cumva te-ai hotărât să guşti din salamul de Tolstoi sau din brânza de Conrad.

Unde sunt lumânările şi omuleţii care răsar din locuri întunecate uitându-se la tine de sub ochelari rotunzi? Mi-e dor de cărţi cu dedicaţii, cu stenograme sau chiar cu ştampile. "Dragei mele Dana, Braşov, 1920".

La departamentul pentru lucrurile care trebuiesc ţinute la congelator ca să nu se altereze stă posac şi plictisit filosoful meu. Nu e prea bine prezentat, dar ştiu oricum că firma lui produce câteva soiuri bune de lapte şi iaurt.

Unde sunt domnii serioşi cu monoclu, cărţile îngălbenite de timp cu coperţile tari şi împodobite cu scris frumos? Unde sunt domniţele cochete care se aşeză sub un copac, liniştindu-şi picioarele după o plimbare, cu o carte într-o mână şi în cealaltă cu o pălărie?

Regula spune că nu are rost să mergi la cumpărături într-un supermarket fără să cumperi ceva, aşa că m-am tot gândit ce să fac. Azi vreau ceva lejer, parcă aş mânca o salată, mi-am spus. Din cauza căldurii nu prea am poftă de mâncare. O domnişoară care vindea proză m-a îndemnat să-l cumpăr pe domnul Pennac.