Mă înveseleşte într-un mod foarte special muzica celor de la Nouvelle Vouge. Nu mă face să sar în sus de entuziasm, nu mă face să-mi vină pofta să fug în lume ca să uit ce am de făcut pierzându-mi timpul şi cuvintele prin pahare de bere şi pe podelele din cârciumi. Mă ajută doar să apreciez puţin mai mult clipele care se urâţesc din caza vieţii pe care o duc acum.
P.s: de data asta am stat şi eu să descopăr cum se lipesc chestii de pe youtube pe blog pentru că videoclipul ăsta chiar merită văzut
P.P.S: Azi aş vrea să plec îngrozitor de departe şi să reneg cele o mie de cuvinte al căror sens încep să-l înţeleg. Ştiu şi văd din ce în ce mai bine că picioarele nu mă mai ţin, că trebuie să îmi tratez durerile de cap cu aspirină şi să-mi tratez emoţiile cu mult distonocalm.
12 decembrie 2008 la 07:03
... nu cred ca emotiile pot fi "tratate" cu ceva :), si chiar daca ai pleca "ingrozior de departe " tot nu vei putea scapa de ele.
Ce mi-a placut expresia asta : ingrozitor de departe.