0
Azi mă gândeam că ar fi bine să-i las să vorbească pe blogul meu pe acei colegi de cameră care îmi şoptesc în continuu gândurile lor. Winamp-ul se opreşte forte rar şi am obiceiul sug toată vâna din anumite melodii până când se aşează uscate într-un colţ al hardului şi nu reuşesc să îmi mai transmită mare lucru. Am hotărât să fac publice obsesiile mele temporare şi să vă povestesc câte un gând care stă în spatele lor.
Primul episod îl are ca protagonist pe Boris Vian. Omul acesta scrie făcându-te să crezi că dintr-un moment în altul se va topi cartea pe care o ţii în mână şi patul în care te-ai întins ca să îţi sprijini gândurile pufoase şi cântă de parcă pe toate străzile din lumea asta se plimbă oameni veseli cu monoclu şi cu pălărie.
Eu nu înţeleg o boabă din textele lui aşa că dacă vorbeşte despre urşi panda sau politică internaţională îmi cer scuze de verdict, dar haideţi să fim puţin snob împreună.
