Am descoperit sursa insomniilor şi a viselor proaste. Dacă cineva s-ar gândi să monteze vane în cămine toţi studenţii ar dormi noaptea. Peste căminele studenţeşti ar domni pacea şi liniştea.
Ar fi ca la un azil. Spiritele liniştite s-ar aduna deasupra acoperişurilor ca să dănţuiasă. Oraşele studenţeşti s-ar transforma în staţiuni cu apă miraculoasă şi ai putea să-ţi cumperi ca suvenir sticluţe cu elastic în care să îţi ascunzi amintirile. S-ar organiza din oră în oră lungi plimbări prin aleile campusului unde s-ar putea sta de vorbă cu specimene de arbuşti tineri care te-ar saluta zâmbind şi care ar face cu schimbul la măsuţa care vinde urări de bine şi o viaţă împlinită. La ora mesei toţi turiştii ar avea loc la cantina cu măsuţe rotunde şi aer primăvăratic unde te-ar saluta o bătrânică cu sembianţe de bunică. S-ar scurge lin printre clădiri o muzică duioasă cu miros dulceag care i-ar asigura pe toţi că viitorul este mult mai promiţător decât părea să fie.
P.s: vane= vană adică cadă. Ardealul şi-a lăsat adânc amprentele în mine.
