0
Am să construiesc palate din hârtie cu picioare dintr-o singură bucată de chibrit ca să le oblig să nu se aşeze niciodată. Am să le pun doi ochi mari din boabe de caisă cu care să vadă lumea care va veni la ele . Vor avea aripi din fulgii de la pernă ca să poată să ia în braţe fiecare moment obosit care nu are cum să se liniştească . Am să fac un sos cu multe mirodenii pe care am să-l vărs deasupra gurilor tăiate din roşii . Am să scriu o mie de cuvinte frumoase cu o agrafă şi am să pun pe măsuţa din camera de zi nişte flori proaspete care să răspândească mirosuri dulcegi şi văratice. În sertare am să ascund toate gândurile pe care nu le-am împărtăşit cu nimeni niciodată şi în faţa uşii am să pun o hartă cu labirinturi în care voi lipi câte un vârf de linguriţă de zahăr pe fiecare locaţie importantă.
La urmă am să le pun într-un plic şi am să i le trimit LUI ca să le păstreze în amintire până la următoarea scrisoare pe care, poate, nu i-o voi scrie niciodată.
La urmă am să le pun într-un plic şi am să i le trimit LUI ca să le păstreze în amintire până la următoarea scrisoare pe care, poate, nu i-o voi scrie niciodată.
