Pentru mine cele mai bune mâncăruri din lume sunt cele cu mult sos. E foarte greu sa te opreşti din mâncat atunci când în farfurie rămâne gustul acela bogat în arome care ţi-a delectat papilele gustative pe toată perioada degustării cărnii şi a cartofilor care se bălăceau în el. Cartofii şi carnea nu sunt altceva decât grosul neinteresant care umple golul din stomac. Când zdrenţele astea nesemnificative au dispărut din farfurie rămâne doar esenţa. Eu nu o pot lăsa acolo. Mă transform într-un uriaş hulpav cu gura enormă şi cu stomacul umflat care tânjeşte cu tot sufletul la ambrozia care îi face ochii să lăcrimeze de fericire. Mă simt atât de plină încât mi-e frică să nu se rupă scaunul cu alter ego-ul meu uriaş, dar îmi scufund în sosul miraculos bucăţi de pâine fără să respect nici un cod al bunelor maniere. La urmă pâinea se metamorfozează în burete de spălat vasele şi lasă farfuria curată.
