Ah...vacanţa! Nu mai fac baie decât în lacuri şi mări. Cortul e noua mea casă. Oraşele pe care le vizitez mă adoptă câteva ore.
Acum vă scriu dintr-o vedere. Dintr-una din acele poze pe care când eram mică le vedeam lipite de ghişeul de la poştă. Acum Austria e frumoasă şi Alpii îmi zâmbesc de cum îmi scot nasul din sacul de dormit. Aici Albă ca Zăpada stă la taclale cu căprioarele prin păduri. Hans cu o ceată de pitici bea şnaps şi coseşte până şi iarba de la marginea şoselei. Cartea lui Botton despre Proust e prea comercială în comparaţie cu lumea asta frumoasă în care trăiesc şi chiar nu îmi place. Pennac scrie tare mişto, dar nu prea reuşesc să mă ţin după el. Prefer să stau să ascult zgomotul pe care roua îl face dimineaţa şi liniştea lacului în care mă pregătesc să mă scald. Ieri mă aşteptam să o văd din clipă în clipă pe Heidi ieşind la plimbare pe potecile albe şi poate prea ordonate care urcă până în vârful munţilor.
