2
In Praga pe pod
Imi lipsea un vanticel cinic. Cum nu mai am nici o prezenta de acest fel in jurul meu ma bucur ca am citit cartea. In timp ce o citeam eram convinsa ca se numeste Turnul filosofiei...ei bine nu.
Parca cineva ne priveste dincolo de zidurile gri si prafuite ale blocurilor, prin niste ochelari curatati si cu ochi cainesti, studiindu-ne. Nu imi place sa cad in extreme, dar filosofia de birt si idealurile inghesuite in spatele cartoanelor acestora sunt o prezenta neincetata in mica si draga noastra tara.
Cat despre ultima parte a cartii, cinicul scrie si altfel, dar cu o duritate care i se potriveste mai mult lui Ion. Povestirile par putin mai indepartata de esentialul denuntului, daca exista intr-adevar unul in aceasta carte. Daca nu, este foarte bine ca ea reuseste sa te introduca intr-un realism care, nu stiu de ce, pare ca are inca ceva din "praful" de dinaintea revolutiei, din gri-ul care reiese, de exemplu, din filmarile acelei perioade , chiar daca trateaza subiecte care ar tebui sa fie "foarte colorate". Intr-un fel, aceasta carte imi aduce aminte de filmul "A fost sau n-a fost?" de Corneliu Porumboiu. Ei bine: a fost si continua sa mai fie.
Si se numeste "Tunul filosoafei". I s-ar potrivi mai bine "Turnul filosofiei".
