De ce vor americanii să ne convingă că ziua pentru distracţie e sâmbăta?
Ziua de distracţie a "tineretului vijelios" e vinerea (pentru mine aşa a fost întotdeauna) şi de cele mai multe ori e anticipată de ieşirea de joi. Sâmbăta se iese mai liniştit, mai calm, pentru "refacere".
Cu cât trec anii ai tendinţa să elimini joia... vinerea mai mergi la un chef din când în când, dar preferi mai mult sâmbăta de "refacere".
Azi fumez pentru că mă aşteaptă Platon la un simpozion despre artă şi estetică. Pentru că după ce scap de el mă va urmări Aristotel ca să îmi demonstreze că tot ceea ce am învăţat la simpozion nu e chiar aşa. Medievalii vor încerca să îmi fure pălăria artistică. Renaşterea mă va învaţă că pălăria asta nu e decât o sumă a tuturor pălăriilor din lumea. Kant, băiat deştept, va încerca să împace capra cu varza, învăţându-mă că frumosul e privat dar nu chiar de tot.
Când am să mă opresc, crezând că pot să îmi trag sufletul liniştită, secularizarea va începe să fugă după mine cu toporul. Va urla la mine ameninţător arătându-mi că estetica e un produs modern care vrea să înlocuiască divinul. Toate speranţele mele de izbândă vor fi spulberate.
Singurul lucru care îmi rămâne de făcut e să fumez în mod postmodern.
Primăvara e anotimpul pentru făcut curat.
Lumea îşi scoate măturile de prin colţişoarele uitate ale minţii şi declară stare de curăţenie generală. Se începe de din afară sau de dinăuntru, după pofta fiecăruia. E important ca totul să se întâmple treptat. Azi îmi dau jos giaca, poimâine puloverul şi dup-aia vine vara. Anul ăsta vara mi s-a lipit de pulover şi m-a forţat să îl dau jos. Anul ăsta nu am reuşit să surprind privirea primului soare dinţos care începe să încălzească plaiurile ca să îmi pot lega colţurile buzelor de urechi. I-au căzut dinţii prea repede şi a început să mă pupe năclăios. Curăţenia am făcut-o în grabă şi deciziile primăvăratice le-am luat numai pe jumătate. Ursul din mine încă nu s-a dezmeticit de tot, îl mai aud mormăind câte odată.
