korova

Prieteni, zâmbete, guri care cântă şi te încântă,
nasuri degerate şi urechi care stau şi ascultă.

Crăciunul mă face să nu mai pot gândi ca un tot. Îmi descompun corpul în bucăţele şi fiecare bucăţică se bucură de sărbători în felul ei. Fiecare bucăţică este fericită pentru că ştie că va primi un mare cadou.

Cadoul nasului meu e mirosul de frig, de cozonac şi de brad. Nasul meu are privilegiul de a simţi.
Cadoul gurii mele sunt bunătăţile pe care le mănâncă. Gura mea are privilegiul de a gusta.
Cadoul ochilor mei sunt zâmbetele oamenilor dragi. Ochii mei au privilegiul de a pătrunde.
Cadoul mâinilor mele sunt globurile care trebuiesc aşezate pe pom. Mâinile mele au privilegiul de a fi harnice.
Cadoul picioarelor mele e distanţa dintre uşile caselor prietenilor. Picioarele mele au privilegiul de a mă purta pe sunetele colindelor mai aproape de harul din căminelor lor.

Cadoul sufletului meu e mulţumirea.
Cadoul creierului meu e liniştea.

Cadoul bucăţelelor mele pentru voi e o urare de bine. Vă urez să fiţi la fel de fericiţi ca toate fericirile din mine.

Pentru că în ultima vreme nu am timp să mă ascult pe mine, îi tot ascult pe ei...



Mă înveseleşte într-un mod foarte special muzica celor de la Nouvelle Vouge. Nu mă face să sar în sus de entuziasm, nu mă face să-mi vină pofta să fug în lume ca să uit ce am de făcut pierzându-mi timpul şi cuvintele prin pahare de bere şi pe podelele din cârciumi. Mă ajută doar să apreciez puţin mai mult clipele care se urâţesc din caza vieţii pe care o duc acum.

P.s: de data asta am stat şi eu să descopăr cum se lipesc chestii de pe youtube pe blog pentru că videoclipul ăsta chiar merită văzut

P.P.S: Azi aş vrea să plec îngrozitor de departe şi să reneg cele o mie de cuvinte al căror sens încep să-l înţeleg. Ştiu şi văd din ce în ce mai bine că picioarele nu mă mai ţin, că trebuie să îmi tratez durerile de cap cu aspirină şi să-mi tratez emoţiile cu mult distonocalm.