korova

Mai știi cum e să miroși florile primăvara fără să te grăbești?
Mai știi cum e să te bucuri de tine fără să simți că te înghesutiești?
Mai știi să respiri fără să simți că ai noduri de teroare în gâtlej?
Mai știi să te uiți la soare fără să te simți cuprins de vârtej?

Asta îmi tot spun de ceva vreme,
Și vremea se tot împotrivește.
Îmi tot numără secundele, îmi tot numără pașii
Și parcă totul se înșurubează mecanic pe mișcări din ce în ce mai repezi și mai abuzive.

Mai știi cum e să nu fii obosit, mai știi să prețuiești?

Și îmi răspund: Mai știu, mai știu...
Mă bucur de flori, mă bucur de timp, mă bucur....
Mai știu tot ce știam, doar că îmi îmi aduc aminte și uit de toate din ce în ce mai repede...

Ps: Mna că m-a pălit strașnic azi o pseudo-formă de poezie. E prima încercare de acest gen așa că cer scuze dacă nu e cu cătare. Oricum mai bine decât mine o spune Dinescu.


Asculta mai multe audio Muzica

Să fie Mărgineanu, chiar dacă eu îmi aduc aminte de melodia asta de când stăteam pe bolovani lângă focurile din vârf de munte.