0
Ce ușor și dureros surprind cuvintele astea o esență foarte grea:
"În închisoarea Jilava auzisem povestea unui arestat pe care anchetatorul, în nobila sa strădanie de a-l convinge să recunoască lucruri pe care nu le făcuse, îl lovea numai în cap. "O să-mi scoateţi ochiul", s-a plâns victima, la o lovitură mai zdravănă şi care îşi greşise ţinta. "Nu-ţi fă probleme", l-a liniştit torţionarul. "Şi eu mi-am pierdut un ochi într-un accident şi uite că nici nu se cunoaşte. Ce, ai putea să-mi spui care e de sticlă ?" "Stângul", a răspuns arestatul. "Cum ţi-ai dat seama ?" s-a mirat anchetatorul. "Are o privire mai umană". (Florin Constantin Pavlovici).
Văd că revin din ce în ce mai des la una dintre puținele tematici serioase de care m-am ocupat aici pe blog. Cred că am să inaugurez o nouă rubrică. De data asta însă prefer să mă feresc de la a face prea multe broderii pe marginea textului, căci bucățica asta de viață și de scriitură nu are nevoie să fie comentată.
"În închisoarea Jilava auzisem povestea unui arestat pe care anchetatorul, în nobila sa strădanie de a-l convinge să recunoască lucruri pe care nu le făcuse, îl lovea numai în cap. "O să-mi scoateţi ochiul", s-a plâns victima, la o lovitură mai zdravănă şi care îşi greşise ţinta. "Nu-ţi fă probleme", l-a liniştit torţionarul. "Şi eu mi-am pierdut un ochi într-un accident şi uite că nici nu se cunoaşte. Ce, ai putea să-mi spui care e de sticlă ?" "Stângul", a răspuns arestatul. "Cum ţi-ai dat seama ?" s-a mirat anchetatorul. "Are o privire mai umană". (Florin Constantin Pavlovici).
Văd că revin din ce în ce mai des la una dintre puținele tematici serioase de care m-am ocupat aici pe blog. Cred că am să inaugurez o nouă rubrică. De data asta însă prefer să mă feresc de la a face prea multe broderii pe marginea textului, căci bucățica asta de viață și de scriitură nu are nevoie să fie comentată.
