0
A venit iar primăvara şi parcă mi s-a prelins din nou pe degete pofta de scris. Mă pregătesc mental de ceva vreme pentru postul ăsta. Încă de pe vremea când mi se mai derulau prin faţa ochilor închişi câteva poveşti de care nu am profitat şi care din cauza asta s-au cam stins. Mi-e poftă acum să plutesc din nou pe vânturi de vocabular şi să nu mai stau ca un chilot întins pe o sfoară în bătaia vântului normal.
De fapt, chilotul ăla de mai jos e motivul pentru care eu m-am lăsat pentru o perioadă de scris. Mă simţeam un pic ca el, obosită, plictisită, obligată cumva de circumstanţe să stau în văzul lumii ca să demonstrez că sunt ceva mai mult decât ce sunt. Îmi doream, de fapt, să ies din cercurile-mi vicioase, dar mă preocupam sa-i scriu povestea, să-i dezvălui cumva substanţa plină de tâlc şi mi-am dat seama că mă simţeam ca un chilot şi doar atât.
Acum însă mi-e poftă! Mi-e din nou poftă! Chiar dacă cu pauze mai lungi, mai dese, mai grele, mai uşoare sau mai creţe am să reîncep să îmi gâdil gândurile cu un pic de entuziasm.
De fapt, chilotul ăla de mai jos e motivul pentru care eu m-am lăsat pentru o perioadă de scris. Mă simţeam un pic ca el, obosită, plictisită, obligată cumva de circumstanţe să stau în văzul lumii ca să demonstrez că sunt ceva mai mult decât ce sunt. Îmi doream, de fapt, să ies din cercurile-mi vicioase, dar mă preocupam sa-i scriu povestea, să-i dezvălui cumva substanţa plină de tâlc şi mi-am dat seama că mă simţeam ca un chilot şi doar atât.
Acum însă mi-e poftă! Mi-e din nou poftă! Chiar dacă cu pauze mai lungi, mai dese, mai grele, mai uşoare sau mai creţe am să reîncep să îmi gâdil gândurile cu un pic de entuziasm.
