0
De trei lucruri mi-e frică pe lumea asta. De secretare, de femeile de serviciu şi de bibliotecare. Toate au ceva în comun. De cîte ori sunt nevoită să intru în contact cu ele mă simt ca un copil. Tactica cea mai bună e să vorbeşti cu ele dimineaţa, e mai uşor să te eschivezi pentru că te poţi preface că ţi-e somn. E un motiv bun ca să poţi scăpa de privirile lor arţăgoase.
Secretarele sunt întotdeauna foarte ocupate. Dacă ai nevoie de un document de la ele trebuie să le abordezi cu mult tact şi multă supunere. Îţi fac un favor, iar tu ştii bine asta.
Femeile de serviciu sunt serviciile secrete din orice instituţie. Ele ştiu totul, nu le scapă nimic şi e vai de tine dacă te-au luat în vizor. Nu scapi cu viaţă.
Şi ajugem în sfârşit la biliotecare(I). Ele sunt pistolarii culturii est-vestului sălbatic, căci personajele astea sunt peste tot la fel. Găsesc orice scuză ca să îşi scoată armele din teacă. Dacă nu ai adus cărţile la timp şi nu ţi-ai construit o scuză destul de plauzibilă, ai încurcat-o. În construirea unei scuze de acest gen trebuie să şti să amesteci cu mare prudenţă zece grame de modestie, un kilogram de vinovăţie şi o bucată motiv. Bucata trebuie să fie scurtă şi cât mai la obiect astfel încât să poată fi prinsă din zbor încă de dinainte ca fraza să se termine. Dacă motivul nu îndeplineşte aceste condiţii eşti pierdut. Bibliotecara anticipându-ţi mişcările, îşi pregăteşte arma, se încruntă şi trage cu privirea ei dezgustată. Nu mai ai drept de apel. Eşti înfrînt. Te-a nimerit. Ţi-a citit gândurile şi ţi-a ghicit intenţiile.Te aşteaptă pedeapsa.
Ca să poţi intra din nou în bibliotecă e nevoie de timp, trebuie să te asiguri că în memoria sa trăsăturile feţei tale s-au mai estompat şi că ar putea chiar să te confunde cu altul. În subconştientul tău ştii sigur că de fapt nu te va uita niciodată după o asemenea boacană. Timpul ajută şi la procesul de convingere al conştientului că posibilitatea uitării este umană şi foarte probabilă.
Trebuie să trag o fugă până la bibliotecă...
Secretarele sunt întotdeauna foarte ocupate. Dacă ai nevoie de un document de la ele trebuie să le abordezi cu mult tact şi multă supunere. Îţi fac un favor, iar tu ştii bine asta.
Femeile de serviciu sunt serviciile secrete din orice instituţie. Ele ştiu totul, nu le scapă nimic şi e vai de tine dacă te-au luat în vizor. Nu scapi cu viaţă.
Şi ajugem în sfârşit la biliotecare(I). Ele sunt pistolarii culturii est-vestului sălbatic, căci personajele astea sunt peste tot la fel. Găsesc orice scuză ca să îşi scoată armele din teacă. Dacă nu ai adus cărţile la timp şi nu ţi-ai construit o scuză destul de plauzibilă, ai încurcat-o. În construirea unei scuze de acest gen trebuie să şti să amesteci cu mare prudenţă zece grame de modestie, un kilogram de vinovăţie şi o bucată motiv. Bucata trebuie să fie scurtă şi cât mai la obiect astfel încât să poată fi prinsă din zbor încă de dinainte ca fraza să se termine. Dacă motivul nu îndeplineşte aceste condiţii eşti pierdut. Bibliotecara anticipându-ţi mişcările, îşi pregăteşte arma, se încruntă şi trage cu privirea ei dezgustată. Nu mai ai drept de apel. Eşti înfrînt. Te-a nimerit. Ţi-a citit gândurile şi ţi-a ghicit intenţiile.Te aşteaptă pedeapsa.
Ca să poţi intra din nou în bibliotecă e nevoie de timp, trebuie să te asiguri că în memoria sa trăsăturile feţei tale s-au mai estompat şi că ar putea chiar să te confunde cu altul. În subconştientul tău ştii sigur că de fapt nu te va uita niciodată după o asemenea boacană. Timpul ajută şi la procesul de convingere al conştientului că posibilitatea uitării este umană şi foarte probabilă.
Trebuie să trag o fugă până la bibliotecă...
