korova

Astăzi inima îmi bate atât de tare de parcă ar fi un picamer. Vibraţiile sunt atât de puternice încât ajung până în vârfului capului, se lovesc de ţeastă şi se transformă în picături care se preling pe creier scurtcircuitându-i anumite zone. Picăturile se înmulţesc şi capul meu devine din ce în ce mai greu. Am nevoie de un tirbuşon cu care să-l deschid ca să mai scad presiunea.

Picamerul se apropie vertginos de stomac. Vrea să facă o gaură în el. Tot praful pe care îl produce urcă încet pe intestin şi îmi ajunge în gură unde lasă un gust amărui şi tare neplăcut.

Am descoperit că atunci cînd mă aşez într-o anumită poziţie pe pat îmi lasă stomacul în pace şi îmi atacă mâna care începe să vibreze şi să amorţească. În felul ăsta reuşesc să scap de el. Încet, încet, trece de mână şi ajunge sub pat unde hamsterul meu pofticios începe să-l ronţăie şi îl face să dispară.

Poate că ar trebui totuşi, pur şi simplu, să fumez mai puţin.