Am început să-mi ajut tălpile să umble cu degetele de la mâini. Le ridic încet de fiecare dată ca să nu se simtă bruscate şi le oblig să meargă. Mă plimb prin meleaguri străine cu oameni noi.
Am început să-mi ajut creierul să umble cu degetele de la mâini. Îmi ridic încet gândurile ca să de îndrepte spre meleaguri arhi-cunoscute din care trebuie să scoată ceva nou.
Degetele de la mâini au fost cele mai active părţi ale trupului meu în ultimele săptămâni. Şi mă tot plimb şi mă tot uit...
Am început să-mi ajut creierul să umble cu degetele de la mâini. Îmi ridic încet gândurile ca să de îndrepte spre meleaguri arhi-cunoscute din care trebuie să scoată ceva nou.
Degetele de la mâini au fost cele mai active părţi ale trupului meu în ultimele săptămâni. Şi mă tot plimb şi mă tot uit...
23 februarie 2010 la 18:25
OK! Acum, dupa ce am devenit primaveri...ne-au mai ramas doar dejetele trecutelor ierni? dejetele care, degerate, si-au revenit? dejetele de la maini, de la picioare... sunt importante dejetele, fara ele cum ar mai fi mintea? dar de plimbat si de uitat-cu mintea ne plimbam si ne uitam, e-adevarat, luam si dejetele cu noi, chiar si pe acelea ex-degerate...dar de uitat nu-i asa ca si cu mintea si cu dejetele uitam...???