Azi mă dedic tăcerii ascultând. Ascult zgomotul tastelor atunci când le solicit, ascult zgomotul maşinilor care trec prin faţa geamurilor de la parter, ascult cafeaua cum fâsâie în ibric şi mă ascult pe mine cum nu spun nimic.
Frigiderul îmi şopteşte zguduirile sale interioare, chiuveta mai bolboroseşte şi ea din când în când ceva indescifrabil, imprimanta mă încântă cu zgmotul de fond şi o muscă se învârte suferindă prin propriu-i zumzăit.
Poate vor începe să vorbească pereţii preluând accente de la uşile care se trântesc. Poate vor începe să vorbească şi cărţile construind o muzică care să încarce atmosfera şi să creeze o pâclă groasă de fum care te provoacă să nu mai vezi nimic.
Azi am o prezenţă în ureche, cum are şi Dali. Ei îi place să asculte, dar se sperie şi dispare dacă aude vreo voce prea piţigăiată de om.
Azi e ziua sunetelor joase, azi trăiesc la bariton.
P.s: Azi trăiesc şi cu impresia că era un tablou de-a lui Dali cu două urechi supra dimensionate galbene, dar nu reuşesc să dau de el. Poate îmi doresc în momentul ăsta să existe, poate nici nu erau urechi, sau, poate, le-a pictat altcineva...
2 noiembrie 2008 la 13:16
momentele de tacere, de ascultare a lumii din jur... sunt rare. mereu exista cate ceva care te trage in lumea sunetelor umane.