De când am făcut ochi ca să mă văd am fost tentată de ideea de a-mi cunoaşte viitorul. În imaginaţia mea trăieşte şi acum o ţigancă cu bani în păr care-mi şopteşte la ureche ce vede cu ghiocul pe care îl poartă împreună cu o măsuţă pliantă în salbă.
Nu îmi doresc nemurirea şi am uitat aprope toate lucrurile pe care mi le-au spus ghicitoarele în carne şi oase care au scormonit prin destinul mea. Câteodată diferite cunoştinţe sau prietene pricep dorinţa mea asunsă şi o fac pe ţiganca mea imaginară să se materializeze. Nu-şi pun bani în păr, nu au nici ghioc nici măsuţă pliantă, dar îmi place să le ascult. Am impresia că-şi folosesc bagheta magică ca să îmi umple capul di mii de furnici care îmi masează gândurile şi alunec într-o lume paralelă. Îmi place să cred că fur ceva, chiar dacă acel ceva e tot al meu. E al meu-l de peste câteva săptămâni, câteva luni sau ani.
E ca atunci cînd bei un suc rece dacă ţi-e sete, faci o baie caldă dacă ţi-e frig, cauţi un prieten dacă eşti singur. Asta e! În loc să tragi de mână un prieten te deranjezi pe tine. Te furi dintr-un prezent ca să te transporţi într-un trecut sau într-un viitor, în timp ce, în acel prezent rămâi moale, fără chef şi absent.
5 octombrie 2008 la 12:47
sa-ti cunosti viitorul e o chestiune cu doua taisuri. subconstientul tau te poate impinge la faptele prezise. daca e de bine nu-i bai dar ce te faci cand e vorba de rau?